 |
| COPERTA REVISTEI |
Hristos a înviat din morți cu moartea pe
moarte calcând si celor din morminte viața dăruindu-le.
Învierea
Domnului, de Părintele Gherasim Petras
Când eram eu mic copil îmi aduc aminte, că mama m-a trimis la bunica să zic: Hristos a înviat!. Şi a zis că dacă zic aşa îmi da bunica un ou. Şi aşa a fost, m-am dus şi am zis: Hristos a înviat! Şi ea a zis: adevărat că a înviat! Hai să-ţi dau un ou! Cu asta mi-am început eu credinţa în Înviere”. (Părintele Teofil).
Când eram eu mic copil îmi aduc aminte, că mama m-a trimis la bunica să zic: Hristos a înviat!. Şi a zis că dacă zic aşa îmi da bunica un ou. Şi aşa a fost, m-am dus şi am zis: Hristos a înviat! Şi ea a zis: adevărat că a înviat! Hai să-ţi dau un ou! Cu asta mi-am început eu credinţa în Înviere”. (Părintele Teofil).
Învierea Domnului e mai presus de lume, e o taină şi nu o putem înţelege decât dacă credem în ea. Toţi cei care cred în asta simt bucuria Sfintelor Paşti, a acestei sărbători atât de minunate. Ortodoxia nu este doar tragismul suferinţei Mântuitorului, ci este bucuria Învierii. Această bucurie o simţi doar dacă crezi şi eşti încredinţat că salutul, Hristos a înviat „nu este doar o formulă de întâmpinare, ci este o mărturisire spusă din suflet, este simţirea şi trăirea ta”.
Învierea este biruinţa vieţii asupra morţii, dar şi temelia învăţăturii noastre creştine, iar fără înviere nimic nu ar avea rost. Bucuraţi-vă de această sărbătoare şi fiţi încredinţaţi că Taina Învierii va aduce bucurie, pace şi binecuvântare în fiecare suflet credincios. Vă urăm pace bucurie şi binecuvântare!
Hristos a înviat!
VREMURILE
Gheorghe Băltean-1941
De
viaţă creştinească
Cu viaţă cumpătată
Când
treceau necazurile Şi cu post şi cu păstrare
Cu
răbdare îngerească? Şi cu bună judecată?
Unde-s
Doamne vremurile Unde-s Doamne vremurile
Cu
rost bun şi pace-n casă, De
cinstită-nsurătoare
Când
părinţii şi copiii Când era ţinută nunta
Se
rugau frumos la masă? Ca o dulce ,,Taină Mare”?
Unde-s
Doamne vremurile Unde-s Doamne vremurile
Cu
bisericile pline,
Cu frumoasă omenie
Când
şi ţarina şi pomii
S-au dus
Doamne vremurile
Răsplăteau
cu mult mai bine? Cu
bătrânii în veşnicie!
TOPLEŢUL LUI IORGOVAN
A FOST ODATĂ…
prof Alina Geogescu
Banatul
este spațiul geografic delimitat la nord de cursul inferior al Mureșului, la
vest de râul Tisa, iar la sud de apele Dunării. Acest spațiu a fost numit
adesea în istoriografie și Dunărea de Jos Apuseană . Comuna Topleț este așezată
în extremitatea sud-estică a județului Caraș-Severin, la limita mediană cu
județul Mehedinți, și cuprinde satele Topleț și Bârza. Distanța dintre cele
două sate componente ale comunei, respectiv Topleț și Bârza este de aproximativ
2 km, ele fiind legate de drumul național DN 6 (E70). În prezent, centrul civic al comunei Topleț
este situat în satul reședință de comună Topleț, aflat pe malul vestic al
râului Cerna. Coordonatele comunei Topleț (latitudine, longitudine): 44.8,
22.4.
BISERICA NOASTRĂ
Cătălin Constantinescu, Teolog
RUGACIUNEA
MEA
La început a fost un gând frumos, acesta s-a așternut şi aşa au apărut
primele cuvinte din această revistă, apariţia
ei cu ocazia Sf.Paşti e speranţa noastră de renaştere a vieţii spirituale şi
culturale. Topleţul e un loc al poveştii, un prag, poate un loc sacru în vecinătatea sfinxului pe care
este posibil ca cei ce trecuseră în vechime să îl fi considerat un punct de
reper. De la Topleţ a izvorât legenda
lui Iovan Iorgovan. Personajul misterios şi puternic, haiduc vestit şi vânător iscusit este posibil să fi trăit
înainte de secolul al XVII-lea dar canonul comportamental care aducea elogii
puterii fizice, curajului, dârzeniei şi cinstei a străbătut până la noi, acest
cod eroic reprezentând un sistem de valori şi un mod de a gândi a rămas şi el
aici în conştiinţa colectivă. Caracterul legendei deşi foarte cuprinzător nu a
fost suficient cercetat pentru că au fost preferate alte tipuri comportamentale
de aceea considerăm că reinstaurarea
eroului este foarte necesară în timpul prezent.
Apele
Cernii se sparg de malurile de stâncă, Carpaţii prăpăstioşi cu pereţii frânţi
aproape vertical se învecinează cu Dunărea şi cu Balcanii, aici ar putea fi
raiul: soarele trece îmblânzit peste crestele ascuțite ale munților iar vara nu
pârjolește pajiştile. Trecutul a fost
sprijinit mereu pe însemnele unor războaie iar timpul măsurat cu sabia. Veţi
găsi în această revistă şi referinţe la trecutul însângerat, câteva cuvinte
despre supravieţuitori, nepoţii unui
neam mândru şi puternic, grăniceri imperiali, bărbaţi care au păzit cu arme
aceşti munţi, trăind în ierni cu
piepturile goale şi călărind pe armăsari. Aici a fost mereu graniţă, au
fost vânturi contrarii, ca o morişcă, când la stânga, când la dreapta. Satul cu străduţe mici întortocheate pavate de oameni harnici stă
îngrămădit între coasta dealului şi
malul Cernii iar casele asemeni unui şirag de mărgele. Peste tot ziduri
masive: pietrele venite de undeva din inima pământului au adunat munca
istovitoare şi suferința mai multor generații. Revista noastră va explica în
numerele viitoare care este valoarea acestor moşteniri. Cei veniţi din ţări îndepărtate au schimbat
acest loc. Topleţul cu cetatea sa muncitorească a ieşit demult din anonimat.
Dintr-un bilanț contabil păstrat la arhivele naționale din Caransebeș aflăm despre faima pe
care fabrica „ Schramm, Huttl şi Smith”
a avut-o în secolul trecut când demnitatea era în haine de sărbătoare. De câte
ori aruncăm la gunoi pâinea de ieri considerând-o cam veche ar trebui să ne gândim care a fost
hrana strămoşilor noștri în veacurile trecute. Despre construcţia, utilitatea
şi organizarea activităţii la morile de pe pârâul Bigăr vor fi de asemenea
multe de spus. De-a lungul veacurilor
sufletele curate au fost adăpostite în biserică, aici a înflorit cultura.
Comanditarii picturii bisericii din Topleţ erau o comunitate cu aceleaşi
principii de viaţă şi gusturi estetice. Tendinţa lor era de a impune forme de
bun simţ şi de a elogia viaţa ponderată, eleganţa s-a adaptat la moda epocii respective.
Exponenţii intelectualităţii, burghezia rurală
şi simplii ţărani şi-au adus contribuţia de la zidire, la cumpărarea
clopotelor până la lucrările de
împodobire cu pictură şi mobilierul
bisericii. Azi ar fi dificilă dar
necesară repunerea în drepturi a acestui tip de înţelepciune minunată prin
încărcătura ei. Apropiindu-se de sufletul copiilor pe care îi învaţă să devină
oameni dascălul Gheorghe Bălteanu reuşeşte să facă un transfer de sensibilitate
lăuntrică ce-i pătrunde poemele publicate din însăşi seva neîntinată a
tinerelor vlăstare. Bucuriile simple ale credinţei au preţiozitatea lor şi-o
veselie liniştitoare, ferită de primejdiile marilor şi obositoarelor căutări adesea inutile. El defineşte prin existenţa
literară acest loc din sudul Banatului
constituindu-se în însăşi construcţia culturii române ca o cărămidă fără
de care cel puţin cei care suntem azi prezenţi aici am fi fost un pic mai
săraci din punct de vedere cultural Revista noastră se vrea a fi un loc public ,
aici vor scrie cei care îi iubesc pe localnici, cei care iubesc Banatul. Unul
dintre cele mai frumoase scopuri ale
artei este de a-i face pe oameni mai
buni: dorim ca pe aceste pagini cei tineri
să-şi exprime entuziasmul iar cei
bătrâni să ne lase amintirile. Sperăm să
fie un strop de cultură, singura
moștenire cu care vom rămâne din această perioadă în care am fost
jefuiți mai rău decât în timpul popoarelor migratoare. Aici veți găsi gânduri
şi fapte reale, cei ce vor avea curaj de acum în acolo să urzească viitorul ar
trebui să le ia în seamă. Arta
a fost dintotdeauna avangarda
omenirii. Am vrea să fim judecați „ cu
inima blândă” aşa cum spusese cronicarul
nostru Nicolae Stoica de Hateg şi nu osândind. Fiecare dintre noi avem în suflet o urmă de dumnezeire, o lumină interioară.
Haideţi s-o căutăm şi împreună să construim un pod albastru, un drum frumos de
zahăr caramel, haideţi să încercăm să facem această lume mai bună.
Veronica Seracovan de Csernahevitz
A FOST ODATĂ…
prof Alina Geogescu
Se
știe că, orice poveste începe așa, că orice are un început, că ori de câte ori
auzi această formulă, memoria involuntară te poartă spre leagănul copilăriei,
spre părinți, bunici, străbunici, spre începuturi. Te lupți cu zbuciumul
sufletesc al amintirilor, al bucuriilor și suferințelor trăite, al acumulărilor
și pierderilor vieții și încerci să-ți concentrezi atenția spre ceea ce se știe
din strămoși, să poți reda astfel, cu emoția de altădată, povestea spusă de
bunica sau citită dintr-o carte prăfuită despre ce ”a fost odată”.
Fiecare
loc își are povestea, fiecare vietate își are familia și toți luptă pentru a-și
păstra existența, identitatea. Chiar dacă există unele divagații, datorate doar
spiritului oratoric al celui ce transmite, se știe că orice poveste are la bază
un sâmbure de adevăr, o legendă, un mit. Așa este și cu locul nostru, care s-a
întrupat din Legenda lui Iovan Iorgovan. Se știe că Iovan Iorgovan este un personaj din mitologia
românească similar cu Hercules. Legenda este prezentă pe valea Cernei. În
legendă, Iovan este numit "fiu de rămlean", adică "fiu de roman."
În folclor, Iovan Iorgovan a fost un haiduc vestit și un vânător iscusit, care
a trăit, probabil, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, înainte de
secolul al XVIII-lea. În volumul "Iorgovan - mit, legendă, baladă"
(Casa Editorială Cuget, Simțire și Credință, București, 1995), scris de Enache
Nedela și Mihai Floarea, sunt adunate 43 de variante ale baladei populare
dedicate acestui erou mitic purtând nume de floare primăvăratică
("Iorgovan" este înrudit cu persanul "erguan" - liliac,
care, la rândul său, a avut ca etimon nostratic *orgo-, *ergo-). Autorii
comentează, de asemenea, simbolurile acestei unice creații folclorice: pădurea
- simbol al lumii imaginare, fetele - simbol al gintei latine, somnul - simbol
al uitării, al pierderii identității, cucul - simbol al indiferenței, șarpele -
simbol al opresiunii, musca golumbacă - simbol al perpetuării și multiplicării
răului, darurile - mreana și fuiorul de aur etc. Una din variantele legendei
prezintă că „ Prin aceste locuri, se povesteşte că ar fi trăit câtva timp şi
Iovan Iorgovan, un haiduc vestit şi un dibaci vânător. Nu se cunoaşte epoca şi
locul naşterii sale; se ştie numai că el a venit aci în goana unui balaur cu 7
capete, care băgase groaza în locuitorii judeţelor Gorj şi Vâlcea unde
poposise, neştiindu-se de unde a venit.(...) Iorgovan, ajungând la poalele
acestui munte ce ţine de „Feţele Mînesei”, a zărit dihania culcată la gura
vizuinii. Locul acesta, părându-i potrivit de a da un atac, a făcut o groapă
mare în pământ, ce se vede şi acum, unde a intrat cu calul şi cu câinele său.
De aci, ascuns de vederea balaurului, a tras de mai multe ori cu arcul, distrugându-i
trei capete. Balaurul, înfuriat de durere, a făcut mai multe salturi şi
pocnituri cu coada, de răsunau munţii, şi-apoi a luat-o la fugă spre apa Cerna,
lăsând în urma sa un râu de sânge.” Dar, pentru a înfrumuseța locurile, a le
însufleți, era nevoie și de o poveste de iubire, deoarece se știe că o casă
este construită din lemne și pietre, dar numai iubirea o transformă în cămin. ”
Iorgovan, în goana lui pe urma balaurului, a ajuns la această peşteră, tocmai când
zâna cânta un cântec foarte frumos. Atras de frumosul ei cântec, viteazul
haiduc ar fi zis:
- Înceată
Cerna, înceată, s-aud glas de fată, că te-oi dărui c-o mreană de aur....
Se crede că
Cerna ar fi încetat de a mai urla, şi această credinţă se întăreşte şi mai mult
pe faptul că şi astăzi e aşa de liniştită în acel loc, încât nici nu-ţi vine să
crezi ochilor că o apă se află în faţa ta. Slăbiciunea lui Iorgovan, că s-a
lăsat să fie fermecat de cântecul zânei, a fost spre norocul balaurului,(...)
căci dihania a intrat într-o peşteră, de unde se zice că ar fi zis:
- Până acum
am făcut puţin rău pe lume, de acum însă voi face însutit.
Şi s-a întâmplat;
căci din peştera în care s-a ascuns el, ies primăvara, când dă frunza,
cocoloaşe mari de musculiţe ce aruncate de vânt, bântuie satele vecine, mușcând
vitele locuitorilor şi lăsând un venin tot aşa de puternic, ca şi veninul de
şarpe. Astfel de musculiţe ies de pe tot lungul Cernei, pe unde a picat sânge
din capetele distruse şi din tăieturile făcute cu iataganul.” Oamenii locului
au zămislit de demult, pe baza unor vechi mituri transmise pe cale orală peste
generații, vreme de zeci de secole, o tulburătoare baladă populară, brodată pe
străvechea legendă a voinicului Iovan Iorgovan, viteaz intre viteji, pe care
Nicolaie Densușianu îl confundă cu Hercule al protodacilor:
Sus, pe Cerna-n sus, / Mulți voinici s-or dus.
Şi toți s-au răpus. / Dar a mai rămas
Un Roman viteaz: /Iovan Iorgovan,
Braț de buzdugan, /Cu un călușel
Ca şi-un vulturel...
Şi-n versuri de mare frumusețe, balada povestește cum
Iorgovan, acest viteaz intre viteji, tot vânând cu spor pe Cerna-n sus, afla o
prea frumoasă fecioară, Ana Giordanel pe nume:
Sora cea mai mica,/Ca şi-o porumbică.
Ana Geordanel, /Nume frumușel
Le-ntrecea pe toate, /Ea,o stea de noapte,
Luceafăr din zori, /Floarea florilor.
Ana însă este furata de un balaur(şarpe) înfricoșător
ce pustia de multă vreme Valea Cernei, pe care, spuneau precizările, doar Iovan
îl putea răpune:
Iovan Iorgovan, / Braț de buzdugan,
Sabia scotea, / În vânt u-nvârtea,
Pe şerpe-l lovea, /Trupu-i zdruncina,/ Darabe-l făcea
După care viteazul trage peste munți hoitul
balaurului, făcându-i vânt într-o peştera adâncă. Şi, zice legenda, din trupul
veninos al şarpelui ies, veac după veac, muște veninoase, numite Columbace, ce
vor pustii, peste vreme, în locul balaurului, locurile acestea frumoase:
Şi îl ascundea
/În peştera rea.
Viermi sa-nmulțeau, /Muște slobozeau
Şi-n veci nu piereau./ Musca tot ieșea
Mare rău făcea, /Căci caii muşca, /Boii otrăvea,/ Plugurile
- oprea!
În
zilele noastre, trebuie să avem timp să aducem la cunoștință copiilor și
nepoților noștri povestea originii locurilor sau a locuitorilor zonei, să-i
învățăm să păstreze datinile, obiceiurile de altădată și să le cinstească.
Indiferent de variantele legendei, de poveștile auzite de la bătrâni, ar trebui
să existe tăria de caracter necesară pentru a-ți păstra identitatea, istoria
locurilor, doar așa poți spune cu mândrie din ce loc îți ai rădăcinile și,
astfel, poți ajunge a nu fi obligat a
relata urmașilor povești finalizate cu formula specifică:
„Și-am încălecat pe-o căpșună, și v-am spus o
mare și gogonată minciună”.
AŞEZAREA ŞI LIMITELE COMUNEI TOPLEŢ
Prof. Oana Sadovan
Prof. Oana Sadovan
Geologia, relieful, elemente restrictive și favorizante în umanizarea
teritoriului. Localitățile comunei sunt situate într-o mică depresiune
mărginită de dealuri ce se continuă spre vest cu Munții Almăjului și spre est
cu Munții Mehedințului, care se desfășoară sub forma unei culmi de-a lungul
Cernei, începând în aval de Topleț în sud-vest și până la Oslea spre nord-est. Acești munți se caracterizează printr-o
diversitate petrografică, fapt evidențiat și de relief, remarcându-se prezența
șisturilor cristaline cărora le corespunde Culmea Cernei cu înălțimi în jur de
1100 m. Culmea Drănicului, care are aspectul unei dorsale cu vârful de
altitudine maximă dispus central (Vf. Meteriz 720 m), iar capetele dispuse la
sud (Dranic 580 m), respectiv la nord (Vf. Suajii 633 m). În nord, Culmea Drănicului
este legată de Masivul Domogled, la sud coboară domol și intră în contact cu
Defileul Dunării, mai exact Golful Orșovei, în vest este mărginită de Valea
Cernei iar în est este mărginită de o unitate depresionară axată pe bazinul
hidrografic al râului Bahna numită Câmpul Tarovăț. Rețeaua hidrografică este
săracă în zonă, fiind alcătuită din cursuri de apă intermitente. Vegetația este
reprezentată de o pășune săracă și degradată
pe coamă, mărginită de păduri de foioase și tufărișuri. Coama munților
se prezintă cu o floră și vegetație sărăcăcioasă, iar pantele și văile
adiacente, acoperite cu trupuri mari de păduri de foioase, cu speciile
dominante: gorun, stejar, cer, carpen și fag, oferă posibilități biocenotice
mai complexe. Ele sunt, în marea lor majoritate, delimitate de liziere bogate
în tufe, tufărișuri.
Treptele
majore de relief ale comunei sunt : zona de munte - 30 % și zona de deal - 70
%. Teritoriul comunei Topleț oferă cantități mari de piatră de construcție și feldspat.
Pe valea râului Iardaştița se află minereu de fier, zăcământ alcătuit din
magnetită și cuarț, prins între granițe și cuarțite.
Potențialul
climatic și influența sa asupra habitatului rural. Prin amplasarea în partea de
sud-vest a țării, comuna Topleț se găsește în zona de influență a climatului
submediteranean, datorită pătrunderii maselor de aer cald și umed dinspre Marea
Adriatică. Influențe ale climatului temperat-continental sunt oprite de
masivele montane care străjuiesc valea. Principalele caracteristici ale
climatului cu influenţe submediteraneene sunt: iarna cu advecţii de aer cald
din sud-vest, generate de ciclonii mediteraneeni care determină un climat mai
cald, cu precipitaţii mai frecvent sub formă de ploaie şi lapoviţă, fenomene
climatice de iarnă slabe ca intensitate, durata mică a stratului de zăpadă
(15-20 de zile), durată a intervalului de îngheţ dintre cele mai lungi din
ţară; în unii ani, îngheţul a fost periodic, iar durata perioadei de vegetaţie
a fost aproape continuă. În regimul anual al precipitaţiilor se înregistrează
un maxim principal în mai- iunie şi altul secundar, în decembrie. Valorile medii
multianuale ale temperaturii aerului cresc de la nord spre sud, astfel Vârful
Țarcu 0,2°C, Culmea Balmez 5,1°C, Băile Herculane 10,5°C , Topleț 10,1°C și
Orșova 11°C oscilând între 10-12 ºC. Precipitațiile cresc de la 700 mm/mp în
zonele joase la 1400 mm/mp în Munții Țarcu și Godeanu.
Preot. Gheorghe Buba
Toplețul aşa cum aduc mărturie cele mai vechi
însemnări despre comunitatea de aici, a avut din cele mai vechi timpuri un
locaş de rugăciune. Se pare că primul locaş de rugăciune a fost o mică
bisericuţă din lemn, ridicată de câţiva călugări refugiaţi din Oltenia, care
sunt primii locuitori ai acestor meleaguri, la izvorul Bigărului. Înainte de
anul 1700, Toplețul avea o biserică din lemn, arsă de turci, în anul 1717, aşa
cum făcea mărturie cronicarul Stoica de Haţeg în Cronica Banatului. În anul
1740 s-a ridicat o nouă biserică din lemn care avea acelaşi hram ca şi azi Sf.
Arhidiacon Ştefan. Acestea se întâmplau pe vremea Episcopului Isaia al Vârşeţului,
sub jurisdicţia căruia se afla Topleţul ca parohie. Actuala biserică a fost
zidită între anii 1814-1816, din piatră şi cărămidă în stilul baroc întâlnit la
multe biserici din Banat. Forma bisericii reprezintă o navă cu turnul
clopotniţei pe pridvorul închis. Cafasul (podul unde cântă corul) este din
lemn, bolţile sunt din paiantă (chirpici), iar tâmplă (iconostasul) este din
zid. Pictura bisericii a fost realizată în două etape. Prima pictură a fost
realizată de renumitul pictor Dimitrie Turcu din Oraviţa la anul 1856, acesta
pictând şi bisericile din Bârza, Domaşnea, Bozovici, Pârvova, Mehadia, etc.
Ulterior s-au făcut completări de către ucenicul său Nicolae Haşcă, originar
din Topleţ, care se va căsători cu fiica acestuia, Eufemia. Pictura a fost
realizată în stilul neoclassic, şi reprezintă medalioane şi tablouri în ulei,
încadrate în fond decorativ. Iconostasul bisericii are icoane pe pânză lipite
pe suport din lemn iar ornamentele sunt poleite cu foiţă aurită. După
terminarea acestor lucrări de pictură a avut loc vizita episcopului de
Caransebeş din acea vreme, Iosif Traian Bădescu, la 19 septembrie 1924, preot paroh
fiind Alexandru Dorobanţu-senior. Parohia a fost vizitată apoi şi de episcopul
Vasile Lăzărescu. În anul 1938 biserica a fost acoperită cu tablă, turnul fiind
acoperit cu tablă de cupru. În anul 1976 tabla de pe acoperiş este înlocuită cu
cea actuală. Lucrări mai mari de reparaţii şi tencuiala în exterior s-au făcut
în anul 1945, lucrarea fiind executată de meşterul local George Pătraşcu. La 5
mai 1946 biserica a fost sfinţită de episcopul Veniamin Nistor, preot paroh
fiind Alexandru Dorobanţu -junior. Ulterior pictura a fost spălată la anul
1856, la 100 de ani de la pictare, de către meşteri anonomi. Între anii
1985-1986 s-au făcut lucrări de restaurare a picturii de către pictorii
Virginia Vidu şi Gheorghe Zaharia. Biserica a fost sfinţită în anul 1987 prin
vizita Înalt Prea Sfinţiei Sale Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului,
protopop fiind Dimitrie
Grama, iar preot Paroh Iosif Hânda
ȘCOALA GIMNAZIALĂ TOPLEȚ
Prof. Mariana Horescu
Poporul român este moștenitorul și
păstrătorul cultural și spiritual al marilor înaintași. Această bogăție
culturală, mereu înnoită s-a transmis din generație în generație prin școala
vetrei pământești, continuată de școala vieții, a muncii, a vetrei satului, a
mediului social și cultural în care și-au perindat viața urmașii generațiilor
trecute.
Învățământul din Banat s-a dezvoltat în mai multe perioade determinate
de factorul politic, de împrejurările sub stăpânirea cui s-a aflat această
provincie. În timpul dacilor, regele Decebal avea la curtea sa persoane care cunoșteau
limba greacă și latină. Preotul Deceneu instruia tinerii în cunoștințe despre
teologie, medicină, botanică și astronomie. După stăpânirea romană s-a
dezvoltat scrisul, dovadă fiind condeiele(styli) și tăblițele(tabulare).Un rol
important l-au avut centrele militare, unde toți ostașii trebuiau să știe să
scrie și să citească în limba latină.
Perioada trecerii la feudalism marchează formarea limbii și a poporului
român. Începând cu secolul X pentru cultura nobiliară se adoptă limbile
clasice. În 1768 Curtea de la Viena a
decis să transforme partea de S-E a Banatului într-un teritoriu militarizat cu
misiunea de a apăra la nevoie granița. Într-o asemenea conjunctură și
învățământul trebuia adaptat intereselor militare ale politicii habsburgice.
S-au dat dispoziții să se înființeze în fiecare comună grănicerească câte o
școală națională sau comunală cu limbă de predare română , cu patru ani de
studiu împărțit în opt semestre. În
comuna Topleț școala a fost atestată documentar în 1814 cu numele de ”Școala
primară valahă. În 1880 la Școala Topleț
funcționau două posturi de învățători. În această perioadă procesul de învățământ
urmărea educarea elevilor în spiritul supunerii față de Dumnezeu și de
reprezentantul său de la Viena- împăratul.
Planul de învățământ și programele școlare în 1855 cuprindeau: anul I-II
de studiu în care elevii studiau rugăciuni, cunoașterea literelor, citirea,
învățarea catehismului, istoria cea sfântă, scrierea , socoata. În anul III-IV
elevii învățau în plus socoata celor patru operații și cântare bisericească. Autoritățile militare grănicerești asigurau
manualele școlare și rechizitele copiilor ce proveneau din familii nevoiașe. Examenele
de încheiere a cursurilor se țineau la fiecare școală fiind conduse de o
comisie formată din ofițerii regimentului, directorul școlii, protopopul local
și membrii administrației civile. În
anul 1907 la Școala Topleț s-a predat în limba maghiară, dovadă fiind catalogul
acestui an școlar ce există și astăzi în arhiva școlii. Dezvoltarea comunei înainte de 1989 s-a realizat în mare măsură datorită Întreprinderii
Mecanice Topleț. În această perioadă se învăța la Școala Generală de 4 ani din
Bîrza și la Școala Generală de 10 ani din Topleț, în cadrul acestei unități
funcționând și clase liceale, afiliate Liceului Mecanic Caransebeș, care
pregăteau forța de muncă calificată pentru întreprinderea mecanică. Pe lângă
întreprindere, funcționează o creșă cuplată cu cămin, cu o capacitate de 50 de
locuri, iar cele două grădinițe din Topleț și din Bîrza, însumând alte 80 de
locuri. Școala Gimnazială Topleț va fi
reconstruită și dată în folosință în anul 1997, director fiind prof. Horescu
Călin. Clădirea este formată din
demisol, parter și două etaje. În total
are 15 săli de clasă utilizate astfel: 8 clase, un laborator de
informatică, laborator de fizică-chimie-biologie, centru de documentare,
biblioteca ” Gheorghe Băltean”, un muzeu cu obiecte specifice localității ce au
fost donate de săteni și sala de sport. În prezent, Școala Gimnazială Topleț
este cu personalitate juridică cu următoarele structuri: Școala Primară Bîrza,
Grădinița cu Program Normal Bîrza, Grădinița cu Program Normal Topleț. Funcționează
20 de cadre didactice calificate,director prof. Ioan Horescu. Numărul
preșcolarilor și elevilor înscriși este de 265. În fața școlii de astăzi, mai mult ca oricând
sunt sarcini de mare răspundere în vederea pregătirii tinerei generații dar pe
care dascălii împreună cu elevii acestei școli vor reuși să le ducă la bun sfârșit.
COMUNA
TOPLEŢ - SCURT ISTORIC
Cătălin Constantinescu, Teolog
Comuna Topleţ este situată în sud-estul
judeţului Caraş-Severin, pe distanţa dintre oraşele Orşova şi Băile Herculane,
pe ambele maluri ale râului Cerna. Această zonă bogată a reprezentat un cadru
natural benefic, care a atras foarte timpuriu oamenii în această regiune. În tradiţia locală se
spune că primele aşezări omeneşti au
fost întemeiate la izvorul pârâului Bigăr, de câţiva călugări fugiţi din
Oltenia de frica turcilor şi care s-au aşezat aici, fiind atraşi de apa izvorului,
care era caldă şi în timpul iernii. Acest izvor cu apă caldă a atras şi alţi
oameni fugiţi de invazia otomană, întemeindu-se aici un mic sătuleţ. Primele
numiri pe care localitatea le-a purtat au fost derivate ale cuvântului
slavonesc ,,Toplo’’, care însemnează ,,cald’’. Mai târziu localitatea s-a numit
Toplecz, Toplitz sau Topletz, aceste denumiri fiind purtate sub diferitele
ocupaţii ale turcilor sau ale austriecilor. Între 1908 şi 1918 comuna s-a numit
Cernaheviz, această denumire fiind un derivat maghiar al numelui râului
Cerna care străbate localitatea.
Prima
atestare documentară a localităţii este făcută în anul 1436 de către istoricul
maghiar Pesty Frigyes, în a cărui cronică se menţionează că localitatea se
numea Toplecz sau Toplitz. Se pare însă, după relatările istoricului bizantin
George Sphrantzes, că despre localitate se menţionează şi mai devreme, în anul
1422, când împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul poposea aici în drum
spre Roma. În anul 1595 îl găsim pe teritoriul comunei Topleţ, în apropiere de
Orşova, pe Mihai Viteazul în fruntea armatei sale spulberând hoardele tătarilor
care se întorceau din Banat încărcate de pradă, iar mai apoi a eliberând
Topleţul şi Orşova de sub stăpânirea turcească. Despre comuna Topleţ nu se mai
aminteşte nimic până în anul 1690 când figurează într-un recensământ ca aparţinând
de cetatea Mehadiei. Prima atestare
documentară a unui locaş de cult pe teritoriul comunei Topleţ este făcută în
anul 1740 conform statisticii bisericilor din Eparhia Caransebeşului, însă se
pare că înaintea ridicării acestui locaş de cult a existat o altă biserică din
lemn pe care turcii au incendiat-o în anul 1717 împreună cu alte câteva case
din sat. Între anii 1814-1816 s-a zidit actuala biserică din piatră şi cărămidă
în stilul baroc. Într-o conscripţie din anul 1775 este menţionat faptul că în
anul 1773 în Topleţ erau 124 de case, iar în 1774 erau 136 de case. În veacul
al XIX-lea pe raza localităţii se aflau 12 mori de apă pentru măcinarea
cerealelor, de care se foloseau toţi localnicii prin rotaţie. În anul 1880
fondatorul băncii din Orşova I.N.Schramm a cumpărat dreptul de proprietate
asupra casei nr. 39 şi a morii aparţinătoare acesteia din localitatea Bârza
înfiinţând o firmă particulară care avea domeniul de activitate fabricarea
uneltelor agricole. În 1897 Schramm a extins foarte mult fabrica construind noi
capacităţi, majoritatea produselor fiind exportate. În anul 1937 localitatea Topleţ
număra 2200 de locuitori şi 481 de case, iar întreprinderea din Topleţ număra
aproximativ 700 de muncitori.
Una din personalităţile care au marcat istoria localităţii Topleţ a fost
pictorul Nicolae Haşcă, acesta având o activitate iconografică impresionantă,
pictând mai multe biserici. O altă personalitate reprezentativ culturală a
fost învăţătorul, poetul şi patriotul
Gheorghe Bălteanu care a modelat ca învăţător generații întregi de tineri, a
înfiinţat şi dirijat coruri, a scris peste 1300 de poezii, a participat în 1918
la înfăptuirea marelui act al unirii românilor de la Alba-Iulia, fiind un o
pildă vie de trăire a dragostei faţă de ţară şi faţă de credinţa strămoşească a
neamului nostru şi aducându-şi cu succes aportul la întregirea filei de istorie
a satului nostru.
TOPLEŢUL AZI Haşca Ilie, Primar
Persoane din instituție:Primar:
Haşcă Ilie, viceprimar: Duicu Ioan, secretar: Rădulescu Dorin, contabil:
Cărăboi Ileana. Topleţul are suprafața este de
9.388 ha din care intravilan 59 ha şi extravilan 9.329 ha iar populația
de 2.644 locuitori. Gospodării sânt 965
cu număr de locuințe 1159, grădinițe
sânt 2 şcoli tot 2. Așezarea geografică: comuna Topleţ este situată în
sud-vestul judeţului Caraş-Severin, sudul Banatului, la o distanţă de 8 km de
oraşul Orşova (Mehedinţi) şi 8 km de oraşul Băile Herculane pe drumul naţional
E 70. În sud vestul României e vecină la
nord-vest cu Timiş, sud-est Mehedinţi, sud-vest Dunărea şi vest Republica
Serbia. Activitățile specifice zonei sânt creşterea animalelor, exploatarea
lemnului,agricultura,piscicultura şi apicultura iar activitatea economică principală este comerţul. Obiectivele
turistice sânt sfinxul bănăţean,apeductele, morile de apă, Parcul Domogled,Parcul
natural Porţile de Fier.Evenimentele locale sânt :nedeia satului la Rusalii şi Hramul
bisericii de Sfântul Ştefan.
FABRICA DE LA TOPLEŢ
Dorobanţu Dumitru din Cearda
Dorobanţu Dumitru din Cearda
În anul 1880 în comuna noastră se înfiinţa
un atelier de ciocănărie. Micul
industriaş J.N. Schramm este atras de forţa motrică gratuită a pârâului Bârza
şi de poziţia geografică excelentă pentru dezvoltare. La început se lucra
destul de rudimentar cu ciocane cu coadă de lemn şi capul de fier şi se
produceau sape, casmale, lopeţi, etc. Parale cu atelierul de ciocănărie a fost
înfiinţată o mică turnătorie şi un atelier de lăcătuşerie. În anul 1900 s-a mai
construit o forjă manuală. Între anii 1906-1910 s-a înfiinţat o secţie de
mecanică şi o secţie de montaj. Înainte de primul război mondial fabrica număra
200 de muncitori. S-a trecut apoi la fabricarea maşinilor agricole manuale cum
ar fi: batoze de porumb, tocător de nutreţ şi un număr mare de obiecte turnate:
ciaune, ţesturi, plite, cazane, maşini de gătit şi sobe de încălzit. Pentru a permite legătura cu şoseaua
naţională şi staţia de cale ferată
Topleţ s-a construit în 1910 un pod peste râul Cerna fabricat la Reşiţa. În
timpul primului război mondial s-au primit comenzi pentru armata austro-ungară:
grenade, şrapnele, chesoane, bucătării de campanie şi altele iar numărul muncitorilor s-a mărit la 900.
Fiind bombardată în timpul luptelor dintre armatele române şi austro-ungare,
fabrica şi-a întrerupt activitatea timp de aproximativ opt luni. După
terminarea războiului fabrica a primit comenzi noi de reparaţii la vagoane şi
locomotive. În 1928 s-a modernizat
centrala electrică prin punerea unei turbine moderne de tip, „Francis” de 350
KW, împreună cu un agregat generator fabricat la Reşiţa. Tot în acest an s-a
instalat un laminor pentru fiare de plug. Anul 1933 este anul când s-a început
fabricarea valţurilor de măcinat grâu şi
porumb şi a pieselor de rezervă. Acestea se produceau pentru prima oară la noi
în ţară, până atunci se importau din Germania, Ungaria şi Elveţia. Fabrica s-a modernizat şi prin introducerea
ciocanelor cu aer comprimat de tip „Beche”. Apoi fabrica primeşte o licenţă de
fabricaţie pentru producerea războaielor de ţesut de tip „Jaghendorf”cu lăţime
spată de până la 200 cm pentru pânza, stofă şi iută. În perioada 1939-1944
fabrica se integrează în economia de război prin comenzi pentru armată şi CFR
producând chesoane, bucătării de campanie, grenade defensive din fontă,
cărucioare sanitare, cărucioare muniţii şi obuze.
În anul 1948 la 11 iunie are loc „ marele act
al naţionalizării” prin care fabrica a fost trecută în patrimoniul statului. Ce
a urmat ştiţi mai bine ca noi.
MAMEI MELE...
Mia Rogobete
Ți-aș spune mamă atâtea lucruri bune,/ Ți-aș umple
traista cu mii de bucurii,
Aș vrea măicuța mea să facem o minune,/ Aș vrea mămico să fim iarăși copii.
Atâtea cântece am pentru tine frumoasa mea, / Doar
pentru tine și ochii tăi albaștrii înseninați,
Atâtea mângâieri și-atâta dor de ființa ta, / De-obrajii
tăi trecuți prin anotimpuri și curați.
Atâtea vorbe dulci sunt de iubire și iertare /Le am pe
limbă, ți le rostesc în gând
Și îți sărut mâinile mamă, mâinile care /Cu bătături
m-au legănat în adieri de vânt.
Iubito, îți simt iubirea ta, iubire prea frumoasă, /Așa cum simt căldura soarelui
în vară,
Smerită, îți ating cu palma poala roasă, /De anii ce
străbat o primăvară.
Îți văd și lacrima ce cade pentru mine, /O prind cu
sufletul să-mi ude inima curată
Cu drag îți mângâi părul ș-apoi mă uit la tine /Ce
fericită ești măicuță că ai o fată!
Cu chipul tău atâta de frumos și cald /Te legeni mamă
în basmul bătrâneții
Iar palmele crăpate, cu bătături ce ard /Îmi scriu
acuma cartea tinereții!
Ești o icoană, pictată în pupila tinereții mele, /Ești
mama universului clădit cu mii de întrebări,
Ești țărăncuța mea din vremuri grele, /Ești darul ce
îl am de peste mări și țări!
Cu un batic la gât și cârpa înnodată /Stă ca pictată
în poarta mare, verde,
Cu poalele în brâu și bluza colorată, /Din ochii ei
albaștrii nu mă pierde!
Iubirea pentru tine mamă este atât de mare /Căci nici
pământul nu o poate măsura
Aș vrea să-mi fii tot timpul pe cărare /Cu un sărut
de-al tău mă poți înmiresma.
Eu știu că-n fiecare clipă a vieții tale /Mă tot
pronunți și rugăminți faci pentru mine,
Eu știu că vorbele sunt nestemate rare/ Și le păstrez
mămico numai pentru tine!
Stroiescu
Cosmin , Clasa a VII-
Doamne,Te rog să mă ajuți /În a face totul bine,
Să învăț, să
știu de toate, /Să am faptele curate.
Doamne, Dumnezeul meu, /Mulțumesc că mă ajuți!
Alături de mine ești /Și pe toate le-mplinești.
RUGĂCIUNE
Chiper Cătălin,
Clasa a VII-a
Doamne, Dumnezeul meu, /Tu ne iubești mereu,
Tu mă înveți să te slăvesc / Și eu spun că Te iubesc.
Tu ești bunul Dumnezeu /Și te voi iubi mereu.
Tu ne dai putere /Să ne fie bine.
Noi să învățăm
/ Și să ne rugăm.
Eu Te voi iubi
/Și Te voi slăvi.
DOAMNE, DUMNEZEUL MEU
Cionca
Ionuț Silviu, Clasa a VII
Doamne, Dumnezeul meu, / Ajută-mă, Te rog, mereu!
Și la bine și la greu / Numai Tu ești Tatăl meu.
Și acum eu Te-aș ruga, /Fiindcă stă-n puterea Ta,
Pe părinți a-i ajuta. /Te rog, Doamne, nu-i lăsa!
Și acum în încheiere, /Vreau să-ți mulțumesc frumos
Că m-ajuți întotdeauna, /Cu drag, fiul credincios.
PRIMĂVARA
Oros Giulia, Clasa a-IV
Bine-ai venit frumoasă primăvară /Bine-ai venit la noi
în ţară!
Te-am aşteptat cu multă bucurie,/ Căci ne aduci în
inimi veselie.
Primăvara frumoasă ca o zână /Ce mult aş vrea iar să
te ţin de mână
Eu Domnului îi mulţumesc /Că a adus acest miracol
pământesc.
Acum aş vrea să spun încă ceva/Primăvara mi-ai atins
inima
M-ai încântat cu a ta magie/ Şi mi-ai adus atâta
bucurie!
Această publicaţie a fost înregistrată la Biblioteca
Centrala a României
cu nr ISSN 2393
– 5049 şi ISSN-L 2393 – 5049.
Conţinutul articolelor precum şi datele
publicate aici cad în sarcina autorilor.
Fondatori: Preot Gheorghe Bubă, Seracovan Veronica,
Ilie Haşcă, primar.
Colectivul de redacţie : Preot Gheorghe Bubă,
Seracovan Veronica, prof. Alina
Georgescu, prof. Mariana Horescu, prof. Oana Sadovan.
Adresa
redacţiei: Topleţ, str. Principală, nr.215, tel.
0255.522.221,bubagheorghe@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu